DOAR LA NOI GASITI

5.8.14

Despre România. Gânduri surprinse de un jurnalist danez

Cărți în România: “Am terminat cu a fi pasiv și deziluzionați

Articol publicat de MATTHIAS DRESSLER-BREDSDORFF, în Politiken, Danemarca (text in original aici)


Din seria: Voci în Europa

Acumla 25 de ani după Ceaușescu, prinde contur o nouă alternativă politică.

Multe părți ale Europei sunt marcate în fiecare zi de dezintegrare socială și crize politice. Este o lipsă de locuri de muncă, dar poate și o lipsă de viziune?
Matthias Dressler-Bredsdorff vorbește cu tineri autori, dramaturgi, artiști și studenți într-o călătorie internațională cu interrailul care îl fac să înțeleagă mai bine vocile critice din țări precum Spania, Franța, Austria, România și Grecia.
Astăzi, România. Excursia este o inițiere în discuțiile politice, inițiative de dezbateri. Citiți despre subiect astăzi și duminica următoare.
2000 de ani de istorie!” Țipă regizorul norvegian din capătul cușetei. ”Și ce am învățat?”Economia Europeană este incapabilă să inoveze. ”Nu este nici o dinamică pe acest continent.”
Marinarul din București dezaprobă somnoros. El spune că își petrece viața navigând pe Dunăre în sus și înapoi. Oamenii au urmat această cale de mii de ani.
Prin fereastra deschisă, se ivește amiaza târzie. Se simte mirosul de șine roșii-fierbinți și asfaltul încins. Ruta din vest traversează la apus Ungaria plată, unde floarea soarelui stă ghemuită și își relaxează pălăriile după o zi plină de soare.
Urmează nuanțe de verde, când pădurile de brazi din Transilvania răsar înainte descoperind în spatele lor Carpații cu cheile și defileele sale, copiii fără papuci care se iau la întrecere cu locomotiva, fețe arse de soare și cai înhămați la căruțe zgomotoase.
Într-un sfârșit, peisajul industrial. Reactoare nucleare boltite într-un lanț în jurul capitalei, ciment, vaporii de benzină, zgomotul de fabrică și suntetul Roxanei în vârstă de 24 de ani, care spune ”Off!”. Cu ochi căprui strălucitori, o fustă galbenă purtată de vânt în timp ce degetele sale cotrobăiesc rafturile Librăriei Humanitas din București pentru a găsi romane care nu sunt despre trecut.
Off!” repetă ea. Scriitorii români scriu doar despre comunism, m-am săturat! Și-a terminat căutarea în fața unei cărți: ”Aici!” spune în final și scoate ceva mai convenabil, ”aici este ceva, dar și asta e despre Bucureștiul din secolul 18.”

Vedere către un lac imens de cianură

Când anul acesta România marchează 25 de ani de la căderea comunismului, se întâmplă ca de obicei, banchete, discursuri etc. Poate și o paradă militară sau două. Piața revoluției va fi plină de oameni care vin să depună coroane de flori, să spună o rugăciune sau doar să țină în liniște un moment de reculegere. Dar Roxana nu va fi acolo. Deasemenea, nici prietenii ei.
Pentru că atunci când vine vorba de trecutul comunist, tinerilor din România le este de ajuns. Le-a ajuns să aprindă lumânări pentru trecut în timp ce prezentul le scapă printre degete. Ei cer acțiune pentru a schimba un sistem care în ochii multora, de exemplu în ochii căprui ai Roxanei, văd trecutul altfel:
Noi românii simțim încă cortina comunistă”, spune ea. ”Asta influențează mai ales modul în care cei mai în vârstă gândesc. Convingerile politicienilor sunt blocate în secolul 20. Am trăit mult în umbra revoluției false. Obosești când încerci să schimbi lucrurile și nu reușești, dar cred că oamenii s-au săturat. În ultimii ani însă, s-a mai schimbat câte ceva.”
Ce s-a întâmplat în România în ultimii ani, poate fi ilustrat în două cuvinte: Roșia Montană. Roșia Montană este numele unei mici comune montane din vestul Transilvaniei. Roșia Montană este situată într-o locație unde, din timpul romanilor s-au extras minerale și metale prețioase. În ultimii 15 ani, numele Roșia Montană este însă strâns legat de o companie minieră canadiană, Gabriel Resources, care ar putea fi responsabilă de noi excavații.
Totul a pornit de la un contract controversat cu statul român și susținut unanim de clasa politică. Contractul ar însemna distrugerea satelor din zonă și construirea unui lac imens cu cianuri ca urmare a procesării aurului. Un contract care este atât de benefic pentru Gabriel Resources, făcând pe mulți să vorbească despre corupție.
Dar pe când jefuirea resurselor naturale în țări aflate în trecut sub influența Sovietică nu este un fenomen nou, amploarea protestelor este remarcabilă. Aproximativ 100.000 de oameni au ieșit în stradă peste tot în România toamna trecută.
Prima generație a unei adevărate societăți civile de după 1989” sunt cuvintele folosite de Cristian Neagoe, un tânăr de 30 de ani, care a participat la organizarea protestelor.
Și a fost absolut nou pentru România! Nu au mai fost atât de mulți oameni pe stradă de la revoluție. Roșia Montană a devenit un simbol. Un catalizator pentru protestele împotriva acestui sistem. Sistemul nostru politic este închis. Este aproape imposibil de a forma un nou partid și de a fi ales. În schimb, ne concentrăm pe presiunile externe, să lăsăm politicienii să înțeleagă că îi tragem la răspundere. Aceasta este o nouă mentalitate, care va crește de aici înainte.”
Nu suntem atât de speriați de trecut ca și cei mai în vârstă, noi reacționăm la nedreptatea pe care o vedem. Am terminat cu a fi pasivi și deziluzionați”, spune el în timp ce împarte o cafea peste tejghea într-o cafenea din centrul Bucureștiului. ”Uite, sunt două feluri de oameni în România: oameni bogați și oameni săraci. Clasa de mijloc a fost distrusă în anii 90. Uită-te la mine, de exemplu, am un loc de muncă bun și stabil, unde câștig 300 de euro lunar.”
Dar pe Paul Nosuescu nu îl interesează banii. ”Am știut întodeauna că nu vom avea mai mulți. Fii serios, suntem obișnuiți cu asta. E nașpa aici și guvernul nu va face nimic. Dar a fost prea mult, pentru că urmau să distrugă natura. A fost ca un strigăt de trezire.”
Protestele naționale au fost încununate de succes. Iarna trecută, guvernul a căzut de acord să pună exploatarea pe pauză. Dar, deși demonstrațiile s-au calmat, nu îl vor face pe Paul Nosuescu să se oprească. Roșia Montană a fost doar un prim pas într-un proces îndelungat. ”Noi românii, suntem în survival mode acum (modul de supraviețuire). Uită-te pe stradă, nu o să vezi nici un zâmbet. Dar, doar așteaptă iarna, atunci protestatarii vor reveni. Ne place să protestăm mai mult când este frig, nu mă întreba de ce.”

10 minute de exerciții de zâmbit

Pe străzi, oamenii hoinăresc în jur cu fețe pline de melancolie estică. Ecaterina Borgan, un poet de origine din Republica Moldova care studiază la universitate aici în România este, judecând după înfățișare, greu încercată.
Și ea o știe bine: ”Prietenul meu obișnuiește să glumească cu mine tot timpul: Ecaterina, trebuie să faci 10 minute de exerciții de zâmbit, zilnic, doar să simți cum este. Dar i-am spus: Mintea mea e plină de anti dopamine. Vocea mes este melancolie. Nu știu de ce am acești ochi, sau această privire. Ce pot să spun: este un stil.”
Ecaterina a publicat prima culegere de poezii care a fost premiată când avea doar 17 ani. Acum are 22 și a publicat încă una. Mai mult, ea culege materiale în jurnalul ei pentru un roman pe care probabil îl va scrie ”poate peste 20 de ani. A fost un scriiitor român odată care a spus că nu poți scrie un roman mai devreme de 40 de ani. Cred că are dreptate.”
Ecaterina se consideră a nu avea nici o afinitate politică, în ciuda faptului că a susținut protestele dedicate cauzei Roșia Montană. Poezia ei este ”la fel ca a oricui, presupun. Despre dragoste, frumos, dar nu numai frumos, poate chiar suferință și bucurie, prietenie și trădare.”
Dar dacă există un singur lucru despre care nu s-a sinchisit vreodată să scrie, precum colegii ei de breaslă, este comunismul.
”Nu este parte din viața mea. Am trecut peste. A fost important pesntru generațiile mai în vârstă. Comunismul a fost cel care le-a făcut să sufere, așa că despre asta scriu. Dacă ar fi să scriu o carte extraordinară, cu siguranță nu ar fi despre comunism.”
Dar despre ce ar fi?
”Hmmm… Aș vrea să scriu o carte care să schimbe lumea, care să facă pe toți să devină oameni mai buni.” a zis Ecaterina zâmbind. ”Dar poate nu sunt pregătită încă.”
Putem schimba ceva, dar suntem încă nepregătiți, este ceva ce Paul Nosuescu, recunoștea dând din cap cu o zi în urmă, la cafenea, înainte să mă pregătesc de a călători mai departe, către Grecia.
Aici e problema de bază: avem toată această libertate, dar nu știm să o folosim.”
Articol tradus de Florin Cosmin Onciu. (www.facebook.com/florin.cosmin)

Despre noi

Functionam ca magazin alimentar din 2007 si din 2013 suntem importatori. Datorita ofertei slabe de produse traditionale romanesti de pe piata de alimente din Madrid, in urma cu 4 ani am inceput sa aducem direct din fabrica mezeluri, varza murata, branzeturi...etc. Cautam marci mai putin cunoscute, dar care respecta retetele traditionale din diferitele zone de unde provin.

Va invitam sa le probati !